Se pare ca neajunsurile din viata noastra ne indeamna la fel si fel de alti pasi. Catre tot alte cai de a ne regasi diverse particule care credem ca ne apartin. Ma intreb de ce, oare, uneori cand micile nelamuriri sufletesti ma fac sa ma refugiez in cuvinte, in cuvinte de suflet sau in slove de intelepciune, iar alteori ma fac sa fug de ele si sa ma inec in nimic. Intr-un vid care nu ma satisface, ci mai mult, ma indeparteaza de adevar, Adevarul? Cum am putea sa stim daca adevarul troneaza in realitatea pe care.. noi o facem? Care este, de fapt, caracterul real al tuturor lucrurilor din viata noastra? Care este, de fapt, viata pe care noi o traim? Cea pe care o croim zi de zi, sau e aceea care se deschide atunci cand ne oprim in acele clipe, cand realizam toate minunatiile si nevredniciile pe care le avem in viata? De unde incepe totul si unde se termina... Cand se da drumul la piesa si cand toleranta personajelor ne invredniceste la actiune? Cine suntem noi: regizorii sau personajele? Sa fie scena noastra o realitate?
Toate intrebarile de mai sus nu-mi creeaza nici un fel de stare dilatorie de indoiala cu privire la existenta mea modesta, ci pur si simplu au navalit dintr-un moment de freeze al fluxului recent din viata mea. Pot spune ca sunt fericita. Pentru ca sunt si asa ma simt. Pot spune ca vreau mai mult, intrucat omul tinde a-si umple inima cu fericirea lucrurilor marunte (acela care poate). Am o sete infinita pentru lucrurile mici si zambesc in fiecare clipa pentru constiinta unei fericiri pe care o poti dobandi usor. Singura problema poate interveni in momentul in care neguri incetoseaza, pentru o clipa, lumina, care totusi zambeste...si zambeste..si zambeste. Odata, cred ca am simtit lumina cum plange de fericire! Moment in care te poti simti OM.
A! Imi amintesc ca acum cateva zile am fost nevoita sa spun cinci lucruri care imi plac si cinci care imi displac. Pot sa spun ca a fost una dintre indeletnicirile dificile pe care a fost nevoie sa le elucidez. Sper sa imi amintesc raspunsurile:
*Muntele
*Cafeaua
*Calatoriile
* Visarea
*Linistea
-Mandria
-Trezitul brusc din somn dimineata
-Ploaia
-Prostia
..... si nu mai stiu.
Oricum, se pare ca sa mi le amintesc a fost al doilea cel mai greu lucru. In caz ca nu le-am nimerit exact, inseamna ca am mai facut un exercitiu de brainstorming si am mai pus pe hartie cateva lucruri despre mine. Poate va pot indemna la un mic exercitiu de aruncare a unui gand asupra propriei persoane. As fi curioasa.
Ei bine, cred ca as putea sa inchei aici micile efuziuni ale gandurilor mele. Va las si ne mai intalnim.
In cuvinte.