Cauta in Blog

joi, 22 octombrie 2009

Ce mai e Cultura.

Ceea ce urmeaza sa spun, nu cred ca va raspunde unor intrebari certe in randul personajelor frustrate de o posibila dorinta de evolutie, insa cu siguranta ne va supune la o serie de intrebari, la care, probabil, nu ne vom gasi raspunsul decat prin dorinta de cultura. Poate ati observat lipsa semnului de intrebare a titlului. Oare cultura nu mai e supusa provocarii de a fi suspectata?
Cei mai multi dintre noi vedem cultura ca un element cu greutate in valoare, dobandit intr-o viaaata de om, intelectualitatea superioara. Spirit livresc, oameni de cultura, greutate in cunoastere; ceva atat de greu de transpus in empiria zilelor.
Imi sta bine sa cred in cultura, ca forma accesibila de maturizare a spiritului. Vreerea de mai mult, e deja un pas in calea dobandirii unei surse de bucurie. Caci atingerea culturii nu e nimic mai mult decat bucurie - inteleasa aici cu sens diferit de capatarea placerii. Caci un zambet in expresia unui suflet, scotoceste in minoratul imbecil si smulge omul din amenintarea nenorocita a necunoasterii. Exista, totusi, si acei ce poate, in necunoastere, sufera de lipsa "organului" de efuziune a bucuriei, incapabili, structuralmente, sa identifice sensul vietii in bucuria neintrerupta, prin cultura. Ma opresc putin aici. Poate cuvantul bucurie devine deja un cliseu.
Oare sa tinzi catre un strop de cultura,este un efort atat de imposibil, acum in modernitatea umanitatii, cand vanatoarea de "mai mult" este tot mai acerba?

Cultura e o satisfactie perpetua, fara riscuri, fara dezamagiri, o satisfactie pe care o poti avea fara sa depinzi de altii.

Cultura se arata ca fiind o instanta eliberatoare pentru om. Insa inflatia libertatatii e capcana. Ajunge responsabilitatea mea, si a ta de a face alegerea. Insa cheia liberala deschide multe usi.
Libertatea culturala este definita prin puncte de orientare, directie care i se ofera. Asadar, prin accesibilitatea ei, ofera oprtunitatea delirului cultural in universul carturesc propriu, capatand astfel orientari eronate.

Si in aceasta consta libertatea culturala, menirea de a avea totul la indemana individuala, prin doar trierea culturii. Intre cea eronata si cea corecta. Cum putem stii care e cea corecta, nu pot spune cu exactitate; cred ca e vorba de a simti menirea. Se spune ca exista o forma de cultura catastrofala, care depersonalizeaza si demonstreaza substituirea inteligentei cu memoria, in fapt, si ma refer la omul de cultura ce raspunde oricarei intrebari cu un simplu citat si atat. Asa incat, libertatea e o arma culturala, aflata, iata, in fata tuturor privirilor rationale, caci nefolosita corespunzator, poate determina ravagii ale intelepciunii, confuzie, si ambiguitate informationala si, deopotriva spirituala.

Ei bine, cultura, prin insasi patrunderea ei, devine in scurt timp asteptarea unei solutii, cand aceasta nu exista. Cultura nu concretizeaza ea insasi solutia, insa confera sensul unui fapt de cultura, face suportabila absenta unei solutii, salvand, astfel aparentele, prin tocmai justificarea aparentelor.

Asadar, sa vrei sa cultivi forme de evolutie precum cultura, poate fi un act descurajator, in fata faptului limita, cand intreaga lectura devine bibliografie, ajunge sa ilustreze rafturi intregi de carti, informatie inutila in punctul critic de imposibilitate de manuire a cuvintelor. Insa consolarea consta in faptul ca, satisfactia e de termen lung, poate chiar de menirea Absolutului



Constantin Noica se referea la cultura, ca fiind singurul teritoriu in cuprinsul caruia, te poti baricada impotriva iubirii. Ce sa insemna asta? El sustine ca exista ceva dincolo de cultura, tocmai prin libertate, care sa se sustina pe sine, sa ne sustina pe noi, amanand, astfel, indefinit, experiente esentiale ale vietii, prin tocmai pluriperspectivism - in ceea ce este dincolo de platitudinea simpla a omului de rand. ("Himera a universului [...] vierme de pamant", cum spunea odata filosoful Blasie Pascal) Acceptiunea culturii poate fii o cale de mediere catre cultura, sau nu neaparat. E o probabilitate ca, prin cultura sa descoperi cel mai bun drum catre altceva decat ea, calea propriei transcederi.

Andrei Plesu:
"Am, uneori, sentimentul ca "cerul" se lasa tot mai jos si ca cel mai inalt cer pe care il vedem noi astazi e cultura. Sunt si "ceruri" deasupra ei, dar nu le mai percepem. Ceva de acest ordin a simtit probabil Mircea Eliade cand, la un moment dat, intr-o carte de discutii cu un ziarist francez, spunea asa: "...sunt de parere ca noi, ca produse ale lumii moderne, suntem condamnati sa primim orice revelatie prin intermediul culturii. Numai prin intermediul formelor si structurilor culturale ne mai putem intoarce la surse, numai in carti mai putem inca gasi spiritul". O data mai mult, cultura apare ca o mediere, singura forma de mediere - crede Eliade - care ne-a mai ramas. O presupusa instanta de dincolo de cultura este sensul insusi al culturii. Chiar o natura culturala cum e, pana la urma, Mircea Eliade simte asta cand face o marturisire ca aceasta: "...de cand am fost in India ma sustine in permanenta un gand, si anume ca orice s-ar intampla, exista, undeva, o pestera, o grota in Himalaia, care ma asteapta". Daca faci cultura cu gandul la un asemenea loc de dincolo de ea, ai, cred, o buna instalare in cultura. E interesant ca in fraza lui Eliade e vorba de o grota, deci de o adancime, asezata pe un munte, pe un loc inalt. O buna asezare in cultura ar putea fi tocmai asta: a trai simultan adancurile si inaltimea, a te instala cu cultura cu tot in profunzimea de deasupra ei..."


marți, 13 octombrie 2009

Filminute: The International One-Minute Film Festival




Am descoperit printr-un dinamism de click-rui dependente, un site destul de incitant si provocator, daca pot sa spun asa. Scurtmetraje. 1 minut in care poti face multe, se pare ca.. Si daca nu multe, poti realiza ceva de impact. Am sesizat prezenta multor persoane talentate, din toate colturile lumii ce au realizat clipuri din care ar putea iesi filme de exceptie, daca ar fi elaborate. Ce as putea spune e urmatorul lucru: de multe ori, cu putina vointa, dorinta, pasiune si e drept, si har.. poti face multe. Asa ca sa punem mana sa ne descoperim incet, daca inca nu am ajuns la acest nivel de vointa, si sa indemnam lumea sa faca pasi.. Inainte!



Posted using ShareThis