http://www.bestmusic.ro/bon-jovi/stiri-bon-jovi/Bon-Jovi-la-Bucuresti+90883.html

http://www.bestmusic.ro/bon-jovi/stiri-bon-jovi/Bon-Jovi-la-Bucuresti+90883.html

Femeia in cuvinte

Cuvinte care vin din trupul unei femei care se simte deosebita. Deosebita pentru fiecare minut al vietii sale. Care simte profunzimea si traieste intr-o lume croita de ea. O femeie care simte frumusetea durerii, nascuta si sfarsita prin ea. Simte fiorul bucuriei si la fiecare pas, talpile-i ating o alta bucata ascunsa de pamant. Un alt fior. Un suflet care atinge la fiecare privire. Atinge suflete si le simte. Le cuprinde cu palmele-i sfioase si le invaluie-n speranta.

Iubeste.

Iubeste enorm! Pentru ea, dragostea s-a reinventat si dainuieste in trupu-i printr-o alta definire. Iubeste totul din nimic si inspre infinit. Dureros de adanc.

Are o fereastra. Prin ea, priveste nestingherit in umbra fiintei. Dincolo de trupul ei sunt intamplari. Sunt scrisori. Sunt oameni si emotii. Ca o aura distinsa, toate par de neatins si de neschimbat. Parca nu mai inseamna nimic. La fiecare "tic", reapare totul ca o vesnica iluzie, fada, pe care o recunosti, o resimti. La cadentatul "tac", parca se spulbera totul si se transforma.

In prezent? Acum. Noutatea clipei o face sa rasara, mai inalt decat Soarele ce-si intinde razele diminetii peste intreaga lume. Femeia? Acelasi pamat, acelasi suflet, care se insenineaza, diafan, asa cum cerul isi deschide bratele in lumina-i neclintita. Percepe totul in jurul ei si-l preface in esenta. Ii apartine si-o impartaseste. E in lumea ei si adora clipa in care sufletele ce-o inconjoara izbutesc a-i apuca mana in culori de zambete. Sa o priveasca, acolo.Sa simta impreuna cu ea. E o lume aiurita, blajina, si ea nu stie niciodata ce va fi sa fie si ce isi doreste. Uneori, isi simte doar propria respiratie. Cateodata si ea pare necunoscuta. In mod negrait, totul pare a se transforma in vid, un labirint din care nici ea nu mai cunoaste iesirea. Parca nu vrea. Parca nu stie ..

Dar ea zambeste bland si curat si pierduta, cauta in continuare. Asta e menirea ei. Si totusi, la fiecare pas, la fiecare atingere a pamantului rascolit, cu o nevoie ostila, trebuie sa apara un raspuns. E marturia sacrificiului, e marturia frumusetii ce o defineste. Cunoaste emotia si prezenta iubirii ce o inconjoara, ii simte caldura, intrucat e ceea ce palpita in trupu-i la fiecare clipire. E fericita. Dincolo de asta?

Raspunsul

Este ea, femeia.

Sometimes when you win, you lose.

Ma trezesc bandu-mi cafeaua, tot aici in bucatarie, unde pot scrie de obicei. Se pare ca e un fel de safe zone. M-am trezit in dimineata aceasta, la ora 8 fix, incredibil de terifiata ca ceva rau se intamplase. Fara sa imi dau seama, o senzatie pe caare nu o pot exprima in cuvinte se impamanteneste din cap pana in picioare, si incep sa realizez ce se intampla. E atat de straniu cand senzatii..emotii, imperceptibile nici macar la modul pur teoretic, se lipeesc de tine ca si cand realitatea ar navali peste tine ca o intreaga armata de ostasi. Ce se intampla?! Incepi sa te misti, incepi sa iti realizezi entitatea corporala, sa te detasezi intr-un mod obiectiv de fantasme, cu gandul ca poate vei reusi sa scapi din lanturile a ceea ce credeai fantezie. Apoi simtaminte atat de pamantesti, de umane, te napadesc, incat te opresti, si incerci sa reflectezi, cu teama de a nu se ascunde fantezia, in realitate. Si realitatea, redevine fantezie, se contopeste intr-un amestesc atat de neomogen cu o alta realitate, si totul capata atata veridicitate incat..... Brusc, nu mai pot scrie.

"Somethimes when you win, you lose." [What dreams may come]

Urma - This Time