Buna dimineata! Cred.
M-am trezit acum exact o ora, adica 8.05. Am primit un telefon, de fapt, amintindu-mi de minunile administrative pe care trebuie sa le infaptuiesc in cursul zilei de astazi. Asadar, iata-ma, prezenta in lumea asta mare si risipita in praf, in bucatarie, uitandu-ma pe geam cum razele soarelui se chinuie sa se mai strecoare printre muchiile blocurilor, la fel ca ieri, la fel ca maine. Pe aragazul meu cu patru ochi(uri), se fierbe in scarba vindecarii, un ceai de ceapa cu nuci sparte in mici franturi, coaja si miez. Un deliciu opac. In mine, se sparg cioburile diafragmei, intr-o tuse (nu voi spune ftizica, sa nu-l readuc in peisaj pe Bacovia - nu ca nu s-ar potrivi acest adjectiv tusei mele) deci diabolica, ce pare ca nu se mai termina si nu stiu de unde vine, caci apare dimineata si seara, imi marcheaza momentele zilei intr-un refren..dimineata si seara, dimineata si seara, dimineata si seara. Nu stiu ce se afla printre neuronii mei la momentul actual, nu stiu de ce am pictat in cuvinte putine blogul ..de o mana nevazuta, chiar; poate e ceata, de-asta nu vad. Poate nu vreau sa vad.. astept sa patruda soarele mai profund in bucataria mea, poate ajunge si la poarta diafragmei mele, in speranta unui ritm calduros, sa-mi potoleasca strigatele bolnavicioase..asa bacoviene cum or fi, dac-or fi. As vrea sa inchei cumva.. nu stiu cum, asa ca voi lasa tacerea sa incheie asa cum stie ea mai bine, sa rupa glasurile lumii, in orice colt, in orice clipa, in orice tu. Si in mine.
Va las: Albinoni Tomaso - Adagio
http://www.youtube.com/watch?v=XMbvcp480Y4