miercuri, 29 iunie 2011
miercuri, 22 iunie 2011
Femeia in cuvinte
Cuvinte care vin din trupul unei femei care se simte deosebita. Deosebita pentru fiecare minut al vietii sale. Care simte profunzimea si traieste intr-o lume croita de ea. O femeie care simte frumusetea durerii, nascuta si sfarsita prin ea. Simte fiorul bucuriei si la fiecare pas, talpile-i ating o alta bucata ascunsa de pamant. Un alt fior. Un suflet care atinge la fiecare privire. Atinge suflete si le simte. Le cuprinde cu palmele-i sfioase si le invaluie-n speranta.
Iubeste.
Iubeste enorm! Pentru ea, dragostea s-a reinventat si dainuieste in trupu-i printr-o alta definire. Iubeste totul din nimic si inspre infinit. Dureros de adanc.
Are o fereastra. Prin ea, priveste nestingherit in umbra fiintei. Dincolo de trupul ei sunt intamplari. Sunt scrisori. Sunt oameni si emotii. Ca o aura distinsa, toate par de neatins si de neschimbat. Parca nu mai inseamna nimic. La fiecare "tic", reapare totul ca o vesnica iluzie, fada, pe care o recunosti, o resimti. La cadentatul "tac", parca se spulbera totul si se transforma.
In prezent? Acum. Noutatea clipei o face sa rasara, mai inalt decat Soarele ce-si intinde razele diminetii peste intreaga lume. Femeia? Acelasi pamat, acelasi suflet, care se insenineaza, diafan, asa cum cerul isi deschide bratele in lumina-i neclintita. Percepe totul in jurul ei si-l preface in esenta. Ii apartine si-o impartaseste. E in lumea ei si adora clipa in care sufletele ce-o inconjoara izbutesc a-i apuca mana in culori de zambete. Sa o priveasca, acolo.Sa simta impreuna cu ea. E o lume aiurita, blajina, si ea nu stie niciodata ce va fi sa fie si ce isi doreste. Uneori, isi simte doar propria respiratie. Cateodata si ea pare necunoscuta. In mod negrait, totul pare a se transforma in vid, un labirint din care nici ea nu mai cunoaste iesirea. Parca nu vrea. Parca nu stie ..
Dar ea zambeste bland si curat si pierduta, cauta in continuare. Asta e menirea ei. Si totusi, la fiecare pas, la fiecare atingere a pamantului rascolit, cu o nevoie ostila, trebuie sa apara un raspuns. E marturia sacrificiului, e marturia frumusetii ce o defineste. Cunoaste emotia si prezenta iubirii ce o inconjoara, ii simte caldura, intrucat e ceea ce palpita in trupu-i la fiecare clipire. E fericita. Dincolo de asta?
Raspunsul
Este ea, femeia.
luni, 24 ianuarie 2011
Sometimes when you win, you lose.
Ma trezesc bandu-mi cafeaua, tot aici in bucatarie, unde pot scrie de obicei. Se pare ca e un fel de safe zone. M-am trezit in dimineata aceasta, la ora 8 fix, incredibil de terifiata ca ceva rau se intamplase. Fara sa imi dau seama, o senzatie pe caare nu o pot exprima in cuvinte se impamanteneste din cap pana in picioare, si incep sa realizez ce se intampla. E atat de straniu cand senzatii..emotii, imperceptibile nici macar la modul pur teoretic, se lipeesc de tine ca si cand realitatea ar navali peste tine ca o intreaga armata de ostasi. Ce se intampla?! Incepi sa te misti, incepi sa iti realizezi entitatea corporala, sa te detasezi intr-un mod obiectiv de fantasme, cu gandul ca poate vei reusi sa scapi din lanturile a ceea ce credeai fantezie. Apoi simtaminte atat de pamantesti, de umane, te napadesc, incat te opresti, si incerci sa reflectezi, cu teama de a nu se ascunde fantezia, in realitate. Si realitatea, redevine fantezie, se contopeste intr-un amestesc atat de neomogen cu o alta realitate, si totul capata atata veridicitate incat..... Brusc, nu mai pot scrie.
"Somethimes when you win, you lose." [What dreams may come]
duminică, 23 ianuarie 2011
miercuri, 15 decembrie 2010
Sfarsit de an cu cantec
Salut tuturor!
Pentru acest final de an cu multe multe evenimente, care mai de care mai artistice, mai traditionale si insotite de o iarna frumoasa si cuminte, cum demult n-am avut, am cateva povesti de impartasit.
Ieri, 14 decembrie, am participat la o un eveniment organizat de OSUT Cluj-Napoca, unde am fost invitati sa sustinem un mic recital caritabil in Mates Pub. Scopul evenimentului organizat de ei a fost strangerea de fonduri pentru casa de tip familial Maica Domnului. Alaturi de mine, a fost si Ionut Mangu, caruia ii multumesc din suflet pentru ca mi-a fost alaturi. Multumim OSUT pentr invitatie si Mates Pub pentru gazduire!
Astazi e o zi plina si cu ocazia aceasta vreau sa va invit printre fulgi de nea, in Piata Unirii, de la ora 17, pentru un spectacol de colinde, cu participarea Cenaclului de folk Observator (Emeric Imre, Ioan Onisor, Ionut Mangu, Alexandra Sidor, Claudia Ciobanu, Mirona Pascu, Roxana Zapartan).
Cateva ore mai tarziu, mai precis, de la ora 21, intreaga reteta de pilule din acest sezon va vor incanta cu tot soiul de cantece de iarna si colinde minunate in Clinica Le general- Eroilor nr. 18 : Claudia Ciobanu, Mara, Sorana Trif, Claudiu Aftimescu, Alexandra Sidor, Roxana Zapartan, Mirona Pascu. Multumim doctorului Ionut Mangu pentru toate serile in care a facut posibila eliberarea noastra, a pilulelor, pe toate soiurile de retete pentru oameni frumosi si cu nevoie de pilule de folk!
Nu in ultimul rand, joi in Irish&Music Pub, va concerta Emeric Set, ultima seara de folk sub felinare din iarna aceasta.
De asemenea, vineri, 17 decembrie, ora 20, va lansez invitatia la o seara caritabila organizata de Clubul Rotaract Cluj-Napoca, in parteneriat cu Rotaract Baia-Mare (Rotary International). Evenimentul "Banut pentru sufletel" se va desfasura la Euphoria Bier Garden - strada Cardinal Iuliu Hossu (fosta Pavlov, nr.25), unde grupul irlandez "The Nordic Fiddler's Bloc" vor sustine un concert extraordinar de colinde. De la ora 21, adresez invitatia la ultimul concert Ionut Mangu&Ioan Onisor, in Puzzle Cafe - strada Emile Zola nr.5. Intrarea costa 5 lei, iar posesorii de card Puzzle, au intrare libera.
Sambata, voi merge la Alba-Iulia si voi canta cateva cantecele pentru copiii de la casa "Rita Gargarita". Spectacolul incepe la ora 19, la Sala de festivitati MIO DELICIA, bd. Ferdinand nr. 32!
Va asteptam!
luni, 6 decembrie 2010
ShoeBox de Craciun
Buna dimineata!
Se desfasoara un proiect tare intereesant pentru niste copilasi neajutorati. Despre ce este vorba? De un simplu cadou. Ce trebuie sa facem? Cu siguranta fiecare avem acasa o cutie de pantofi. O scoatem frumos din dulap, o impachetam cu un ambalaj imprumutat de la Mos Craciun si ii dam viata. Cum? Punem in ea obiecte care consideram noi ca ar face fericit un biet copilas. Ce trebuie sa contina? Ce credeti voi de cuviinta, astfel incat niste ochisori naivi de copilandru sa rada de bucurie. O jucarie, un plush, o carte, un mos, un ingeras, o floricica, o bomboana, un tricou, un creion, o carioca colorata..orice.
Va lansez o invitatie: daca nu gasiti acasa o cutie de pantofi, puteti contribui la cutiuta mea si impreuna vom face un copil sa zambeasca de Craciun!
Deadline: Miercuri seara, 8 decembrie!
Se desfasoara un proiect tare intereesant pentru niste copilasi neajutorati. Despre ce este vorba? De un simplu cadou. Ce trebuie sa facem? Cu siguranta fiecare avem acasa o cutie de pantofi. O scoatem frumos din dulap, o impachetam cu un ambalaj imprumutat de la Mos Craciun si ii dam viata. Cum? Punem in ea obiecte care consideram noi ca ar face fericit un biet copilas. Ce trebuie sa contina? Ce credeti voi de cuviinta, astfel incat niste ochisori naivi de copilandru sa rada de bucurie. O jucarie, un plush, o carte, un mos, un ingeras, o floricica, o bomboana, un tricou, un creion, o carioca colorata..orice.
Va lansez o invitatie: daca nu gasiti acasa o cutie de pantofi, puteti contribui la cutiuta mea si impreuna vom face un copil sa zambeasca de Craciun!
Deadline: Miercuri seara, 8 decembrie!
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Fulgii din buzunarul Mosului
Buna dimineata tuturor!
E o dimineata minunata pentru mine, si chiar daca afara e gri, stiu ca intunecimea acestei dimineti ascunde fulgii de nea din buzunarul lui Mos Nicolae. Sunt sigura de asta. Si sunt singura, in bucatarie, la masa, dar imi dau seama ca singuratatea nu inseamna doar monotonie, tristeti si ganduri fumurii. E drept, vorbesc despre acest lucru doar in situatia in care sa stai singur, doar tu cu tine, inseamna intervale de timp si nu permanenta. Uneori. Nu iti preseaza nimeni gandurile, gatesti atunci cand iti gasesti momentul cheie, studiezi linistit, bei cafeaua minunata de dimineata, povestesti cu pisicul care, se pare ca, de cand a ramas casa in tacere, doar cu vorbele mele, din cand in cand, s-a cumintit extraordinar! Sunt mandra de el, doar noi doi, ne intelegem minunat.
Tot vorbesc de dimineata. E ora 11.36 si se apropie de pranz. Dar am o explicatie pentru acest delay. La ora 4.05, mi-am deschis ochii brusc si m-am trezit din somn. N-am putut adormi la loc. Iau telefonul si citesc cel mai frumos mesaj de la persoana care mi-a infrumusetat zilele de cateva luni incoace. Astazi e zi de sarbatoare. Si sunt foarte fericita. Am incercat sa raspund cu cateva cuvinte simple care sa ajunga exact acolo unde trebuie. Cu toate ca imi prieste solitudinea din dimineata asta, duc dorul unei imbratisari simple. Si sunt cu gandul la persoanele care nu sunt langa mine. Tot timpul. Inchei mesajul si incerc sa adorm. Imposibil. In atare conditii, aprind lumina in bucataria care se bucura de prezenta mea de fiecare data, indiferent de ora, si ce sa fac altceva decat sa mananc si sa beau un ceai. Ma intorc in pat si cu greu..inchid ochii dupa o ora de cateva imagini dinamice de film. In fine, iata-ma in dimineata mea tarzie.
(http://www.youtube.com/watch?v=Aby1v3vImSw)
E o nebunie cum fluxul zilelor se scurge prin vene. Dar e frumos, iti da putere sa te trezesti in fiecare dimineata sa zambesti tuturor oamenilor frumosi din viata ta, si chiar si oamenilor care trec pe langa noi si le e greu sa schiteze un zambet. E incredibil cum un simplu hasur al unui zambet iti poate deschide sufletul. Odata, seara, venind spre casa, dupa o zi plina de toate minunile pe care le poti face intr-o zi, aproape de casa, un batranel se uita cu blandete la mine, mi-a zambit calduros si mi-a spus:"Va doresc o seara frumoasa!". Nimic in spatele acestor cuvinte, doar o viata batrana de om trecut prin toate provocarile, pentru care, probabil, o simpla urare de sfarsit de zi era picatura de lumina de care avea nevoie. El nici nu stia ca de fapt, picatura lui s-a prelins si in gandurile mele si seara mea a fost aproape la fel de frumoasa pe cat urarea pe care am primit-o. E atat de frumos sa te poti bucura de niste simple cuvinte, si pentru o clipa sa te gandesti ca nimic in jurul tau nu mai conteaza. E oaza de sanatate vitala de care avem nevoie cu totii, indiferent ca e vorba de un cuvant, de mai multe cuvinte, de un sarut, de o imbratisare, de o floare, de un nor, de soare, de fulgi de nea, de un zambet, de o nota muzicala; sa te opresti pentru o secunda pentru acel lucru mic care simti ca iti poate face sufletul sa zambeasca, sa il lasi sa zambeasca si sa zambesti si tu odata cu el. Vei simti ca tot ceea ce in jurul tau credeai ca nu isi are un rost, atunci il vei regasi si toate lucrurile se vor aseza, mai devreme sau mai tarziu.
Facand o pauza in ganduri, imi amintesc de o dorinta de-a mea, care persista de ceva timp incoace. Imi doresc nespus sa cobor dimineata, sa imi verific cutia postala din poarta blocului si sa gasesc un plic, eu sa fiu destinatarul, sa il deschid si sa gasesc o scrisoare. Mi-e dor de emotia de a citi o scrisoare, de entuziasmul urmatorului rand, de fericirea ultimului rand si de bucuria de a replica. Gandesc eu ca poate as putea sa incep eu lantul cuvintelor si poate, in felul acesta, bucuria mea va fi mai mare si mai eficienta. Cine stie? As putea sa incep cu scrisoarea catre Mos Craciun.
As mai continua, cu mare drag, intrucat inceputul acestei zile se vede, de departe, a fi unul productiv. Insa va trebui sa intrerup sirul cuvintelor si sa dau curs celorlalte activitati care imi vor umple ziua.
Inchei in asteptarea Mosului si a fulgilor din buzunarul sau!
E o dimineata minunata pentru mine, si chiar daca afara e gri, stiu ca intunecimea acestei dimineti ascunde fulgii de nea din buzunarul lui Mos Nicolae. Sunt sigura de asta. Si sunt singura, in bucatarie, la masa, dar imi dau seama ca singuratatea nu inseamna doar monotonie, tristeti si ganduri fumurii. E drept, vorbesc despre acest lucru doar in situatia in care sa stai singur, doar tu cu tine, inseamna intervale de timp si nu permanenta. Uneori. Nu iti preseaza nimeni gandurile, gatesti atunci cand iti gasesti momentul cheie, studiezi linistit, bei cafeaua minunata de dimineata, povestesti cu pisicul care, se pare ca, de cand a ramas casa in tacere, doar cu vorbele mele, din cand in cand, s-a cumintit extraordinar! Sunt mandra de el, doar noi doi, ne intelegem minunat.
Tot vorbesc de dimineata. E ora 11.36 si se apropie de pranz. Dar am o explicatie pentru acest delay. La ora 4.05, mi-am deschis ochii brusc si m-am trezit din somn. N-am putut adormi la loc. Iau telefonul si citesc cel mai frumos mesaj de la persoana care mi-a infrumusetat zilele de cateva luni incoace. Astazi e zi de sarbatoare. Si sunt foarte fericita. Am incercat sa raspund cu cateva cuvinte simple care sa ajunga exact acolo unde trebuie. Cu toate ca imi prieste solitudinea din dimineata asta, duc dorul unei imbratisari simple. Si sunt cu gandul la persoanele care nu sunt langa mine. Tot timpul. Inchei mesajul si incerc sa adorm. Imposibil. In atare conditii, aprind lumina in bucataria care se bucura de prezenta mea de fiecare data, indiferent de ora, si ce sa fac altceva decat sa mananc si sa beau un ceai. Ma intorc in pat si cu greu..inchid ochii dupa o ora de cateva imagini dinamice de film. In fine, iata-ma in dimineata mea tarzie.
(http://www.youtube.com/watch?v=Aby1v3vImSw)
E o nebunie cum fluxul zilelor se scurge prin vene. Dar e frumos, iti da putere sa te trezesti in fiecare dimineata sa zambesti tuturor oamenilor frumosi din viata ta, si chiar si oamenilor care trec pe langa noi si le e greu sa schiteze un zambet. E incredibil cum un simplu hasur al unui zambet iti poate deschide sufletul. Odata, seara, venind spre casa, dupa o zi plina de toate minunile pe care le poti face intr-o zi, aproape de casa, un batranel se uita cu blandete la mine, mi-a zambit calduros si mi-a spus:"Va doresc o seara frumoasa!". Nimic in spatele acestor cuvinte, doar o viata batrana de om trecut prin toate provocarile, pentru care, probabil, o simpla urare de sfarsit de zi era picatura de lumina de care avea nevoie. El nici nu stia ca de fapt, picatura lui s-a prelins si in gandurile mele si seara mea a fost aproape la fel de frumoasa pe cat urarea pe care am primit-o. E atat de frumos sa te poti bucura de niste simple cuvinte, si pentru o clipa sa te gandesti ca nimic in jurul tau nu mai conteaza. E oaza de sanatate vitala de care avem nevoie cu totii, indiferent ca e vorba de un cuvant, de mai multe cuvinte, de un sarut, de o imbratisare, de o floare, de un nor, de soare, de fulgi de nea, de un zambet, de o nota muzicala; sa te opresti pentru o secunda pentru acel lucru mic care simti ca iti poate face sufletul sa zambeasca, sa il lasi sa zambeasca si sa zambesti si tu odata cu el. Vei simti ca tot ceea ce in jurul tau credeai ca nu isi are un rost, atunci il vei regasi si toate lucrurile se vor aseza, mai devreme sau mai tarziu.
Facand o pauza in ganduri, imi amintesc de o dorinta de-a mea, care persista de ceva timp incoace. Imi doresc nespus sa cobor dimineata, sa imi verific cutia postala din poarta blocului si sa gasesc un plic, eu sa fiu destinatarul, sa il deschid si sa gasesc o scrisoare. Mi-e dor de emotia de a citi o scrisoare, de entuziasmul urmatorului rand, de fericirea ultimului rand si de bucuria de a replica. Gandesc eu ca poate as putea sa incep eu lantul cuvintelor si poate, in felul acesta, bucuria mea va fi mai mare si mai eficienta. Cine stie? As putea sa incep cu scrisoarea catre Mos Craciun.
As mai continua, cu mare drag, intrucat inceputul acestei zile se vede, de departe, a fi unul productiv. Insa va trebui sa intrerup sirul cuvintelor si sa dau curs celorlalte activitati care imi vor umple ziua.
Inchei in asteptarea Mosului si a fulgilor din buzunarul sau!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)